inertie, zambet idiot imprimat pe fata palida
aud fosnetul frunzelor ca si cum ar porni dinauntrul meu
obsesie fara drept la recurs
mi`am inteles existenta si mi`am pregatit destul de meticulos avatarul
sunt ceea ce am ajuns sa fiu si ceea ce sunt nu e ceea ce imi doream sa fiu
reactia intarziata a unei gandiri premature
te furisezi, plangi, zambesti
dansul frenetic al lacrimilor de odinioara
intotdeauna eu insumi si niciodata la fel
oglinda unor sentimente puse in scaunul electric,
cu toate astea imi dau seama ca nu am inteles niciodata simbolismul.
Nessun commento:
Posta un commento