giovedì 3 dicembre 2009

3 D

Fiecare dintre noi am putea spune ca avem macar 3 vieti, daca nu 9 cum ar spune cei optimisti: o viata reala, una imaginara si una...perceputa. De cele mai multe ori confundam cea reala cu cea imaginara, pentru ca mai apoi, la o analiza mai detaliata a lucrurilor sa ne dam seama ca substanta, materialitatea lucrurilor este de fapt realitatea pe care o percepem ca fiind adevarata; este adevarul pe care vrem sa il consideram ca atare, cel caruia vrem sa ii dam o anumita importanta. Ne place sa credem ca traim ancorati in realitate. Care e realitatea in fond? Simplul fapt ca suntem mult prea realisti ne face sa apartinem oricum unei alte dimensiuni...total paralele. “We accept the reality of the world with which we are presented!” Daca e sa urmarim cu atentie, exista totusi o legatura logica intre cele 3 “tipologii”..imi imaginez ceea ce as vrea sa ...REALizez...pentru ca mai apoi sa PERCEP rezultatele...sau “taxele” vietii...a actiunilor mele. Scepticii mi`ar spune sa cobor cu picioarele pe pamant si sa nu mai traiesc in lumea mea...Dar ce e gresit in ea? Imi place sa cred in lucruri altora probabil imposibil de imaginat. Dar ce inseamna “imposibil”? Este o pseudo-valore pe care o acordam lasitatii noastre sau cel putin lipsei de initiativa si curaj pentru a realiza ceva. Un fel de munca sub acoperire. In loc sa CREZI si sa INCERCI...preferi sa spui ...e imposibil!...as putea fi considerata visatoare sau cum vreti...dar nu imi pasa...imi place sa fiu asa. Incerc sa imi gasesc propriul echilibru intre cele 3 dimensiuni ale vietii. Vreau sa am ocazia sa demonstrez ca se pot lega si ca ceea ce imi doresc sau imaginez, voi face sa devina realitate si gata de a fi...perceput! Oricum ...pentru a da tot ce e mai bun din tine nu ar fi de ajuns nici...9 vieti!

mercoledì 2 dicembre 2009

De ce?...

Exista o vorba:”cu rabdarea..treci marea.” sau ma rog cum era....am momente in care ma simt infantila si impulsiva...nerabdatoare si pripita...de ce oamenii nu stiu sa aprecieze ce au si vor totul sau nimic?...de ce nu putem sa cladim un univers punand pietricica cu pietricica? De ce ma simt nesigura cand mai am putin si ajung la liman? E totul atat de fragil in jurul meu...parca as fi la un curs de echilibristica la care nu m`am inscris eu...toate reactiile, iesirile, actiunile pe care le intreprinzi in viata fac parte din formarea ta ca om...inveti din greseli ...si mai adaugi o pietricica universului tau....trebuie intotdeauna sa faci ceva...cand crezi cu adevarat in ceva trebuie sa actionezi...a te multumi sa vorbesti despre actiune e ca si cum te`ai lauda dinainte cu tablourile tale pe care inca nu ai apucat sa le pictezi...daca ai sentimente profunde, sa nu iti fie frica sa le exteriorizezi...pui inca o pietricica la creatia ta. Trebuie intotdeauna sa accepti ceea ce esti, nu sa pretinzi ca ai prefera sa fi o alta persoana. Nu trebuie sa ajungi la un compromis cu mediul din care provii. Pentru a te putea reinventa, a fauri “noul” din tine, trebuie sa amputezi tot ce este vechi in fiinta ta. Tendinta de a “standardiza” anumite lucruri, trairi, sentimente este cea mai stupida si primitiva...nu lasi loc unei evolutii in viata ta...de ce sa te consideri “la fel”, de ce sa vezi situatii “asemanatoare”, de ce sa spui “asa se intampla in mod normal”, de ce sa existe in mintea ta expresia “asa e in majoritatea cazurilor”? NU! Da`ti ocazia macar o data in viata sa nu faci parte din “general” si sa fii tu exceptia de la regula...sa fii tu regula! De ce sa te duci sa vezi filme proaste just for fun? De ce sa citesti ziare de duzina? De ce sa te uiti la emisiuni tampite doar pentru ca asta face marea majoritate a populatiei? Iti “folosesti” viata! De ce sa renunti la marea ta iubire doar pentru ca e greu sau altii nu vad sorti de izbanda? De ce si de data asta sa fie “asa”? Am crezut intotdeauna in “normalitatea” mea, in ceea ce am vrut eu sa cred...nu am vrut sa ma amestesc in dimensiunile altora...Ai spune ca ma complac intr`un soi de condamnabila vanitate personala? Nici vorba!...Vreau doar sa nu incetez niciodata sa CRED! Pentru ca orice e posibil...si pui in sfarsit pietricica decisiva in universul tau!

giovedì 19 novembre 2009

lunedì 2 novembre 2009

d.u.l.m?...

Iubirea...doar simplul cuvant are o sonoritate destul de greoaie pentru a putea avea posibilitatea de a`i gasi o definitie exacta. A fost dintotdeauna vazuta ca o modalitate de cunoastere a resorturilor interioare ale fiintei. “Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma.”
Iubirea e...ardere. Presupune o traire accelerata, o combustie a fiintei.
Subiectivitate....gelozie....posesivitate...orgoliu...
Traiesti drama constatarii distantei dintre iluzie si realitate, ideal si banalitate. Atunci cand iubesti traiesti intr`o alta dimensiune, intr`o lume in care tu faci regulile si in care tot ceea ce e uman pentru restul oamenilor, pentru tine capata alte intelesuri, alte limite.
Nu stii ce se intampla, dar emotiile pe care le traiesti in acel momenti sunt atat de fascinante incat te poarta cu gandul la diminetile in care te trezeai cu noaptea in cap pentru a descoperi cadourile de sub pomul de iarna.
Amintiri...culori....ploaie...
Nu stiu de ce, dar cand in mintea mea e doar el, gandurile mele nu au niciodata un punct...doar virgule. Sunt o avalansa de cuvinte si imagini lipsite de punctuatie. Ai putea sa fii pierderea echilibrului meu...ecuatia haosului din viata mea...Esti abisul dintre ceea ce sunt acum si ceea ce sunt pe cale sa devin...Toate acestea pentru mine reflecta un comportament datorat unei renasteri spirituale.
Imi place sa iti rostesc numele in soapta...Cate lingurite de zahar vrei in “ceasca mea” de cafea?
Moare doar o iubire la care incetezi sa mai...visezi!

giovedì 29 ottobre 2009

DEX :D


Se spune ca toate lucrurile sunt conectate intre ele...teoria haosului, butterfly effect...Daca arunci o piatra intr`un iaz, undele se extind spre exterior, atingand si afectand totul si intr`un final unui peste ii cresc maini si picioare si iese din apa. Ia o piatra si le zdrobeste celorlalti pesti capul si ...asa avem primul criminal in serie!

lunedì 26 ottobre 2009

Adela

Nu mai tin minte exact unde am gasit chestia asta, dar e foarte dragutza si merita sa aruncati o privire..."Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au
cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna,
nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru
ca noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam "misto" si
"fain" in loc de "cool". Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea
inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila
cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de
apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys,
si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri,la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam.
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Pe ei daca ii intrebi, muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule
(care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam
toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am
trimis 10000 de mailuri de dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea
filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea
un pretext sa pupam !pe gura! pe cine iubeam".Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul SEX", care
dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.Este uimitor ca inca mai suntem in viata,
pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne
cadeaudin greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu
toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate
lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri
cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de
invingatori, de visatori, de first-timers...Daca esti de`al nostru... Felicitari!"

venerdì 23 ottobre 2009

Wrong medicine

Vreau sa pot sa urasc chestiile melodramtice chiar daca imi dau seama ca imi plac si ca fac parte din existenta mea...cum e sa iti dai seama ca viata ta a fost conturata de o minciuna....oameni care traiesc vieti multiple...si joaca roluri diferite in fiecare secunda? E coplesitor sa asculti si sa ai de a face cu o mie de povesti simultan...sa incerci sa le intelegi pe toate, dar sa nu te intelegi pe tine, sa nu poti sa faci nimic pentru tine...cum e sa iti dai seama ca iubesti...dar de fapt ai doar impresia?...iubesti imaginea unui vis transat in mod agresiv in mintea ta...un univers decorat de forme pe care nici macar tu nu le percepi...dimensiuni pe care nu le poti cuprinde...sa te minti singur...sa ramai cu proasta impresie ca se va schimba lumea pentru tine? Toate lucrurile in care crezi sunt compromise....hmm....face bine din cand in cand sa te simti lipsit de importanta...te ajuta sa iti recalculezi toate punctele slabe si toate atuu`urile...sa pui in balanta ce iti este permis si ce nu...sa iti recapeti increderea in tine....si sa mergi inainte....din viata scapa cine poate! Oricat de apropiati am fi, suntem separati de o distanta infinita...ahmmm...cred ca azi ma-mayya a uitat sa isi ia pastila...who turned the lights off?!?

domenica 18 ottobre 2009

should I?


Life is ritual, routine, control.....why hide ourselves from the reality perceived among the lies we`re living? A voice inside you tells secrets that nobody ever could hear...sometimes you just feel you need to let go...let go feelings and remorses...can you feel the cold of the night?...can you feel the almost forgotten sensation of being in love? Now I do...should I keep it or should I just....let go?

mercoledì 14 ottobre 2009

21.05.09

Mi manca il fiato. Dolori di un eterno perche mi travolgono.nella mia incapacita di rispondere alle costrizioni, faccio delle scelte inevitabili.vorrei chiudere tutta la vita in un attimo e scappare via da questa anancastia colletiva.

Requiem for my ego


inertie, zambet idiot imprimat pe fata palida
aud fosnetul frunzelor ca si cum ar porni dinauntrul meu
obsesie fara drept la recurs
mi`am inteles existenta si mi`am pregatit destul de meticulos avatarul
sunt ceea ce am ajuns sa fiu si ceea ce sunt nu e ceea ce imi doream sa fiu
reactia intarziata a unei gandiri premature
te furisezi, plangi, zambesti
dansul frenetic al lacrimilor de odinioara
intotdeauna eu insumi si niciodata la fel
oglinda unor sentimente puse in scaunul electric,
cu toate astea imi dau seama ca nu am inteles niciodata simbolismul.

infinity...

05.08.2009 -life

Crezi ca trebuie intotdeauna sa explici celorlalti cum stau lucrurile, crezi ca trebuie sa ii aperi, sa ii protejezi, sa ii avertizezi. Pare un lucru gentil din partea ta dar, in realitate e comportamentul unei persoane care sufera de un complex de superioritate. Ai de a face cu persoane adulte:fiecare decide pentru sine. Daca unul ajunge sa sufere inseamna ca a trebuit sa sufere ca sa invete ceva din experienta traita. Asta nu inseamna sa nu te intereseze de cei din jur dar, nici ca continui sa fii excesiv de preocupat...din cauza propriilor tale temeri. Nu toate lucrurile pe care le traim sunt cele pe care le`am ales. Viata nu e ceea ce ni se intampla...e ceea ce facem cu ceea ce ni se intampla!

De veghe in lenjeria de pat verde

Astepti salvarea din partea alter-ego`ului tau mult prea fumat de experientele esuate....speri intr`o rezolvare mai usoara a situatiei de`a dreptul hilare in care te afli...te hranesti din proasta speranta si infantila incredere pe care o ai in oameni...chiar si in cei care ti`au marginalizat existenta....traiesti intr`un continuu razboi cu sistemul care iti lasa plaurile vietii doar intr`un stadiu de contemplare ipotetica...