venerdì 1 gennaio 2010
Reflecting...
Incerci sa te ascunzi de un petic de umbra, pana ce la un moment dat itzi dai seama ca totul are un rost. Te ascunzi pe tine de ceea ce tzi-ar fi frica sa ajungi. O parte a caracterului tau , sau poate chiar personalitatea care te defineste in totalitate ca pe un om scufundat in superficialitate, face ca totul pentru tine sa fie un lucru de protocol. E o chestie care tzi-a ramas transant criptata in mintea obosita de contemplarea unui sistem care nu itzi intelegea nevoile. Ai ajuns in momentul in care itzi doresti sa faci parte din gloata pe care candva ai fi vrut sa o anihilezi si macar cu o simpla privire. Tzi se pare acum hilar faptul ca ai ajuns sa fii criticat.itzi doresti moartea in clipa asta, dar nu tzi se pare ca ar fi o rezolvare mult prea usoara pentru mandria ta obositoare? Esti inchistat, incatusat de o speranta apasatoare. Crezi ca ai sa mai ajungi vreodata la lumina albastra? Sa speram ca legile naturii te vor scuti de adevaratii colti infometati ai unor minti indoctrinate si de lasitatea ta.
giovedì 3 dicembre 2009
3 D
Fiecare dintre noi am putea spune ca avem macar 3 vieti, daca nu 9 cum ar spune cei optimisti: o viata reala, una imaginara si una...perceputa. De cele mai multe ori confundam cea reala cu cea imaginara, pentru ca mai apoi, la o analiza mai detaliata a lucrurilor sa ne dam seama ca substanta, materialitatea lucrurilor este de fapt realitatea pe care o percepem ca fiind adevarata; este adevarul pe care vrem sa il consideram ca atare, cel caruia vrem sa ii dam o anumita importanta. Ne place sa credem ca traim ancorati in realitate. Care e realitatea in fond? Simplul fapt ca suntem mult prea realisti ne face sa apartinem oricum unei alte dimensiuni...total paralele. “We accept the reality of the world with which we are presented!” Daca e sa urmarim cu atentie, exista totusi o legatura logica intre cele 3 “tipologii”..imi imaginez ceea ce as vrea sa ...REALizez...pentru ca mai apoi sa PERCEP rezultatele...sau “taxele” vietii...a actiunilor mele. Scepticii mi`ar spune sa cobor cu picioarele pe pamant si sa nu mai traiesc in lumea mea...Dar ce e gresit in ea? Imi place sa cred in lucruri altora probabil imposibil de imaginat. Dar ce inseamna “imposibil”? Este o pseudo-valore pe care o acordam lasitatii noastre sau cel putin lipsei de initiativa si curaj pentru a realiza ceva. Un fel de munca sub acoperire. In loc sa CREZI si sa INCERCI...preferi sa spui ...e imposibil!...as putea fi considerata visatoare sau cum vreti...dar nu imi pasa...imi place sa fiu asa. Incerc sa imi gasesc propriul echilibru intre cele 3 dimensiuni ale vietii. Vreau sa am ocazia sa demonstrez ca se pot lega si ca ceea ce imi doresc sau imaginez, voi face sa devina realitate si gata de a fi...perceput! Oricum ...pentru a da tot ce e mai bun din tine nu ar fi de ajuns nici...9 vieti!
mercoledì 2 dicembre 2009
De ce?...
Exista o vorba:”cu rabdarea..treci marea.” sau ma rog cum era....am momente in care ma simt infantila si impulsiva...nerabdatoare si pripita...de ce oamenii nu stiu sa aprecieze ce au si vor totul sau nimic?...de ce nu putem sa cladim un univers punand pietricica cu pietricica? De ce ma simt nesigura cand mai am putin si ajung la liman? E totul atat de fragil in jurul meu...parca as fi la un curs de echilibristica la care nu m`am inscris eu...toate reactiile, iesirile, actiunile pe care le intreprinzi in viata fac parte din formarea ta ca om...inveti din greseli ...si mai adaugi o pietricica universului tau....trebuie intotdeauna sa faci ceva...cand crezi cu adevarat in ceva trebuie sa actionezi...a te multumi sa vorbesti despre actiune e ca si cum te`ai lauda dinainte cu tablourile tale pe care inca nu ai apucat sa le pictezi...daca ai sentimente profunde, sa nu iti fie frica sa le exteriorizezi...pui inca o pietricica la creatia ta. Trebuie intotdeauna sa accepti ceea ce esti, nu sa pretinzi ca ai prefera sa fi o alta persoana. Nu trebuie sa ajungi la un compromis cu mediul din care provii. Pentru a te putea reinventa, a fauri “noul” din tine, trebuie sa amputezi tot ce este vechi in fiinta ta. Tendinta de a “standardiza” anumite lucruri, trairi, sentimente este cea mai stupida si primitiva...nu lasi loc unei evolutii in viata ta...de ce sa te consideri “la fel”, de ce sa vezi situatii “asemanatoare”, de ce sa spui “asa se intampla in mod normal”, de ce sa existe in mintea ta expresia “asa e in majoritatea cazurilor”? NU! Da`ti ocazia macar o data in viata sa nu faci parte din “general” si sa fii tu exceptia de la regula...sa fii tu regula! De ce sa te duci sa vezi filme proaste just for fun? De ce sa citesti ziare de duzina? De ce sa te uiti la emisiuni tampite doar pentru ca asta face marea majoritate a populatiei? Iti “folosesti” viata! De ce sa renunti la marea ta iubire doar pentru ca e greu sau altii nu vad sorti de izbanda? De ce si de data asta sa fie “asa”? Am crezut intotdeauna in “normalitatea” mea, in ceea ce am vrut eu sa cred...nu am vrut sa ma amestesc in dimensiunile altora...Ai spune ca ma complac intr`un soi de condamnabila vanitate personala? Nici vorba!...Vreau doar sa nu incetez niciodata sa CRED! Pentru ca orice e posibil...si pui in sfarsit pietricica decisiva in universul tau!
giovedì 19 novembre 2009
lunedì 2 novembre 2009
d.u.l.m?...
Iubirea...doar simplul cuvant are o sonoritate destul de greoaie pentru a putea avea posibilitatea de a`i gasi o definitie exacta. A fost dintotdeauna vazuta ca o modalitate de cunoastere a resorturilor interioare ale fiintei. “Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma.”
Iubirea e...ardere. Presupune o traire accelerata, o combustie a fiintei.
Subiectivitate....gelozie....posesivitate...orgoliu...
Traiesti drama constatarii distantei dintre iluzie si realitate, ideal si banalitate. Atunci cand iubesti traiesti intr`o alta dimensiune, intr`o lume in care tu faci regulile si in care tot ceea ce e uman pentru restul oamenilor, pentru tine capata alte intelesuri, alte limite.
Nu stii ce se intampla, dar emotiile pe care le traiesti in acel momenti sunt atat de fascinante incat te poarta cu gandul la diminetile in care te trezeai cu noaptea in cap pentru a descoperi cadourile de sub pomul de iarna.
Amintiri...culori....ploaie...
Nu stiu de ce, dar cand in mintea mea e doar el, gandurile mele nu au niciodata un punct...doar virgule. Sunt o avalansa de cuvinte si imagini lipsite de punctuatie. Ai putea sa fii pierderea echilibrului meu...ecuatia haosului din viata mea...Esti abisul dintre ceea ce sunt acum si ceea ce sunt pe cale sa devin...Toate acestea pentru mine reflecta un comportament datorat unei renasteri spirituale.
Imi place sa iti rostesc numele in soapta...Cate lingurite de zahar vrei in “ceasca mea” de cafea?
Moare doar o iubire la care incetezi sa mai...visezi!
Iubirea e...ardere. Presupune o traire accelerata, o combustie a fiintei.
Subiectivitate....gelozie....posesivitate...orgoliu...
Traiesti drama constatarii distantei dintre iluzie si realitate, ideal si banalitate. Atunci cand iubesti traiesti intr`o alta dimensiune, intr`o lume in care tu faci regulile si in care tot ceea ce e uman pentru restul oamenilor, pentru tine capata alte intelesuri, alte limite.
Nu stii ce se intampla, dar emotiile pe care le traiesti in acel momenti sunt atat de fascinante incat te poarta cu gandul la diminetile in care te trezeai cu noaptea in cap pentru a descoperi cadourile de sub pomul de iarna.
Amintiri...culori....ploaie...
Nu stiu de ce, dar cand in mintea mea e doar el, gandurile mele nu au niciodata un punct...doar virgule. Sunt o avalansa de cuvinte si imagini lipsite de punctuatie. Ai putea sa fii pierderea echilibrului meu...ecuatia haosului din viata mea...Esti abisul dintre ceea ce sunt acum si ceea ce sunt pe cale sa devin...Toate acestea pentru mine reflecta un comportament datorat unei renasteri spirituale.
Imi place sa iti rostesc numele in soapta...Cate lingurite de zahar vrei in “ceasca mea” de cafea?
Moare doar o iubire la care incetezi sa mai...visezi!
giovedì 29 ottobre 2009
DEX :D
Se spune ca toate lucrurile sunt conectate intre ele...teoria haosului, butterfly effect...Daca arunci o piatra intr`un iaz, undele se extind spre exterior, atingand si afectand totul si intr`un final unui peste ii cresc maini si picioare si iese din apa. Ia o piatra si le zdrobeste celorlalti pesti capul si ...asa avem primul criminal in serie!
lunedì 26 ottobre 2009
Adela
Nu mai tin minte exact unde am gasit chestia asta, dar e foarte dragutza si merita sa aruncati o privire..."Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au
cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna,
nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru
ca noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam "misto" si
"fain" in loc de "cool". Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea
inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila
cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de
apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys,
si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri,la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam.
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Pe ei daca ii intrebi, muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule
(care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam
toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am
trimis 10000 de mailuri de dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea
filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea
un pretext sa pupam !pe gura! pe cine iubeam".Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul SEX", care
dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.Este uimitor ca inca mai suntem in viata,
pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne
cadeaudin greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu
toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate
lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri
cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de
invingatori, de visatori, de first-timers...Daca esti de`al nostru... Felicitari!"
cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna,
nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru
ca noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam "misto" si
"fain" in loc de "cool". Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea
inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila
cu Shiro. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de
apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys,
si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri,la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam.
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Pe ei daca ii intrebi, muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule
(care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam
toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am
trimis 10000 de mailuri de dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea
filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea
un pretext sa pupam !pe gura! pe cine iubeam".Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul SEX", care
dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.Este uimitor ca inca mai suntem in viata,
pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne
cadeaudin greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu
toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate
lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri
cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de
invingatori, de visatori, de first-timers...Daca esti de`al nostru... Felicitari!"
Iscriviti a:
Post (Atom)